Film

Marcel Lozinski, regizor polonez de documentare, vine la Festivalul One World Romania

Celebrul regizor de filme documentare, Marcel Łoziński, va fi invitatul special al Festivalului One World Romania din București, în cadrul căruia va susține un masterclass despre filmul documentar. Cu această ocazie, festivalul va prezenta unele dintre cele mai valoroase pelicule ale cineastului polonez. Informaţii despre bilete găsiţi pe site-ul One World Romania, festival de film documentar dedicat drepturilor omului.

Marcel-Lozinski-One-World-RomaniaMasterclass Marcel Łoziński – 21 martie, ora 16.00 – Cinema Elvira Popescu
În deschiderea masterclass-ului va fi proiectat filmul „Ca să nu doară”.
Am ales să proiectăm acest film în deschiderea masterclass-ului pentru că el conține o bună parte din strategiile lui Łoziński. „Ca să nu doară” va fi punctul de plecare al discuțiilor despre responsabilitatea cineastului față de personajele sale, despre echilibrul delicat între regie – ca provocare a realității – și dorința de a nu pricinui suferință. Dacă dai, vei primi – crede Łoziński. Dacă povara confesiunii este împărțită între cel din față și cel din spatele camerei, durerea va fi ceva mai ușor de suportat.” – Alexandru Solomon, director OWR
„CA SĂ NU DOARĂ / ŻEBY NIE BOLAŁO”, Polonia, 1998, 47 min.
Urszula Flis, femeia care se ocupă singură de o fermă de la țară în „Vizita”, redevine subiectul central al unui documentar la douăzeci și trei de ani după primul film. De data aceasta, jurnalista care o vizitează e ceva mai umană decât prima, și, în consecință, întreaga dinamică a întâlnirii lor se schimbă. Łoziński își continuă explorarea asupra intruziunii biografice implicite producției media, însă de această dată responsabilitatea e plasată nu în mâinile reporterei ci chiar pe umerii regizorului, de către eroina sa, care stabilește limitele accesului la intimitatea ei, precizând că nu vrea să (mai) fie rănită de întâlnirea lor.
Celelalte filme din Retrospectiva Marcel Łoziński: Shorts: 1973-1993 sunt grupate în Secțiunea „Marcel Łoziński – stăpânul hazardului”.
19 martie, ora 20.00 – Cinema Elvira Popescu
„ORICE SE POATE ÎNTÂMPLA / WSZYSTKO MOZE SIĘ PRZYTRAFIĆ”, Polonia, 1995, 39 min.
Łoziński ia o pauză de politic și explorează o temă mai larg existențială. Într-un parc din Varșovia, fiul de șase ani al regizorului, Tomaszek, se plimbă cu scooter-ul și conversează cu cei mai vârstnici de pe bănci, pornind de la niște întrebări cât se poate de simple, dar fundamentale, despre viață și moarte. Filmul se proiectează împreună cu documentarul „Tatăl și fiul în călătorie”.
19 martie, ora 20.00 – Cinema Elvira Popescu
22 martie, ora 14.00 – Cinema Studio
„TATĂL ȘI FIUL ÎN CĂLĂTORIE / OJCIEC I SYN W PODRÓŻY”, Polonia, 2013, 75 min.
– Te deranjează că avem aceeși profesie? Ți-e greu câteodată?- Devine obositor câteodată… când menționează în biografia mea că sunt fiul lui Marcel Łoziński. – Nu-ți face griji, în curând mă vor numi pe mine tatăl lui Paweł Łoziński.” Marcel și Paweł, tatăl și fiul, decid să facă o călătorie cu vechea lor rulotă la Paris. Filmează non-stop pe parcursul celor două săptămâni de drum, când au voie să-și pună unul altuia orice întrebare, oricât de incomodă. Rezultatul este un experiment cinematografic – un road-movie cu „psiho-rulota”.
20 martie, ora 18.00 – Cinema Elvira Popescu
„COLIZIUNE FRONTALĂ / ZDERZENIE CZOŁOWE”, Polonia, 1975, 10 min.
Un mecanic de locomotivă produce un accident de tren cu o jumătate de an înainte de ieșirea la pensie: acest fapt va anula, practic, tot creditul câștigat pe parcursul unei vieți de muncă cinstită. Un film care „documentează” un viitor pierdut.
20 martie, ora 18.00 – Cinema Elvira Popescu
„LA 89 MM DE EUROPA / 89 MM OD EUROPY”, Polonia, 1993, 11 min.
La granița dintre Belarus și Polonia, roțile vagoanelor de tren trebuie să fie înlocuite pentru a putea intra în fostul URSS, unde distanța dintre șine este cu 89 de milimetri mai mare. Două lumi se întâlnesc, dar rămân perpetuu separate: un film clasic al lui Łoziński, care i-a adus o nominalizare la Oscar.
20 martie, ora 18.00 – Cinema Elvira Popescu
„HAPPY END”, Polonia, 1973, 17 min.
O întâlnire de partid nemaivăzută. Muncitorii care riscă să își piardă bonusurile după ce un inginer refuză să accepte produsele defecte încep să îl critice și îi cer demisia. E o simplă ședință sau o epurare politică?
20 martie, ora 18.00 – Cinema Elvira Popescu
„PROBA DE MICROFON / PRÓBA MIKROFONU”, Polonia, 1981, 19 min.
Într-o fabrică de cosmetice, un jurnalist radio pregătește o emisiune care investighează identitatea muncitorilor în calitate de „co-proprietari” ai fabricii. Răspunsurile acestora sunt însă surprinzătoare: cum este posibil ca „forța de muncă”, care este, teoretic, proprietară a „mijloacelor de producție”, să nu simtă acest lucru?
20 martie, ora 18.00 – Cinema Elvira Popescu
„EXERCIȚII PRACTICE / ĆWICZENIA WARSZTATOWE”, Polonia, 1984, 12 min.
O echipă de film face un sondaj de opinie cu privire la tineretul contemporan. Răspunsurile sunt inteligent prelucrate pentru a pune în evidență potențialul de manipulare care stă la baza oricărei activități jurnalistice.
20 martie, ora 18.00 – Cinema Elvira Popescu
„VIZITA / WIZYTA”, Polonia, 1974, 15 min.
O jurnalistă și un foto-reporter o vizitează pe Ursula Flis, care se ocupă singură de o fermă de la țară. Tânără, necăsătorită, Flis e departe de a fi țăranca tipică a momentului: femeie educată, e interesată mai mult de cărți decât de animale – ceea ce o face, la rândul ei, interesantă pentru jurnaliști. Łoziński o va revizita după douăzeci și patru de ani, în filmul „Ca să nu doară”, prin care va continua examinarea temelor singurătății, vulnerabilității și intruziunii jurnalistice.
21 martie, ora 18.00  – Cinema Elvira Popescu
„CUM SE FACE / JAK TO SIĘ ROBI”, Polonia, 2006, 80 min.
Piotr Tymochowicz, un guru al marketingului politic, decide să creeze politicianul perfect. Într-un moment în care imaginea clasei politice poloneze lasă de dorit, regizorul selectează o duzină de oameni și îi inițiază în tainele politicii vreme de trei ani, cu intenția de a-l alege pe cel mai capabil să ajungă în vârful ierarhiei politice locale. Rezultatul – pe cât de comic, pe atât de revoltător – ar trebui să fie vizionare obligatorie într-un an electoral.
Oamenii ăștia cărora noi le spunem „societatea” sunt niște imbecili. Întreabă-i ce vor și apoi, imediat, promite-le ce au cerut, indiferent cât de irațional sau de irealizabil ar părea.”

Lasa un comentariu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top