Film

Portrete speciale la MECEFF 2012: Serghei Paradjanov si Rasvan Popescu

La fel ca anul trecut, ediția din 2012 a MECEFF – Mediaş Central European Film Festival propune o serie de evenimente speciale, precum deja amintitul program SUA – Artiști români la Hollywood sau cele două portrete dedicate regizorului și scenaristului armean Serghei Paradjanov și scenaristului român Răsvan Popescu.
Regizorul și scenaristul armean Serghei Paradjanov (1924 – 1990) și-a început cariera la 30 de ani dar, peste ani, și-a repudiat toate filmele pre-1964 catalogându-le drept „gunoaie”. Locuitor al fostei Uniuni Sovietice și adept al unui stil cinematografic cu totul aparte, complet diferit de realismul socialist, Parajanov a fost constant persecutat de autorități (multiple condamnări, filme interzise), totul sfârșind prin a fi declarat persona non grata în cinema-ul sovietic. În ciuda tratamentului ostil de care a avut parte acasă, filmele regizate în anii ’60 au fost bine primite de publicul festivalier internațional. Astfel, Shadows of Forgotten Ancestors (1964), primul dintre cele trei filme difuzate în portretul din cadrul MECEFF, bazat pe romanul scriitorului ucrainean Mykhailo Kotsiubynsky, a luat Premiul Special al Juriului și Premiul Criticii la Mar del Plata. Un film profund simbolic, din care nu lipsesc motivul crucii, mielul sau mormântul, alternând scenele alb-negru cu cele ce abordează o paletă coloristică extrem de bogată, Shadows of Forgotten Ancestors reprezintă un portret detaliat al culturii ucrainene huțul, din care nu lipsesc nici indiciile privind duritatea vieții în zona carpatină, nici trimiterile la frumusețea tradițiilor, muzicii, costumelor și dialectului huțul. Cel de-al doilea film din mini-portretul Parajanov este  The Color of Pomegranates (1968), o biografie mai degrabă vizual/poetică decât literală a vieții trubadurului armean Sayat-Nova. Prezentat sub forma unor tablouri fixe axate pe diferite momente din viața poetului și beneficiind de formidabilul tur de forță al actriței Sofiko Chiaureli, care joacă șase personaje, deopotrivă femei și bărbați, filmul lui Parajanov celebrează cultura armeană în ciuda opresiunii și persecuțiilor îndurate. În fine, cel de-al treilea film marca Parajanov vine din ultima etapă creativă a vieții sale – Ashik Kerib (1988) are la bază povestirea omonimă scrisă de Mihail Lermontov și îi este dedicat bunului său prieten, Andrei Tarkovski. Spus prin intermediul folclorului azerbadjan, cu dialogul redus la minimum, Ashik Kerib reprezintă tot un portret cultural detaliat.

Cel de-al doilea sărbătorit al MECEFF 2012 este scriitorul, jurnalistul și scenaristul român Răsvan Popescu, autor a șase volume de proză și memorialistică (Subomul, 1991; Omul cu cioc și gheare, 1994; Prea târziu, 1996;Purtătorul de Cuvânt, 2002; Femeia visurilor, 2004; Niște ciori vopsite-n roșu, 2006) și a șapte scenarii de film (Prea târziu, 1996 – regia Lucian Pintilie; Terminus paradis, 1998 – Lucian Pintilie; Faimosul Paparazzo, 1999 – regia Nicolae Mărgineanu; Război în bucătărie, 2001 – regia Marius Th. Barna; Noro, 2002 – regia Radu Gabrea;Femeia visurilor, 2005 – regia Dan Pița; Ceva bun de la viață, 2011 – regia Dan Pița). Cele trei filme prezentate în cadrul portretului Răsvan Popescu – Prea târziu, Noro și Ceva bun de la viață – provin din perioade diferite ale creației sale, dar au în comun atenția pentru detaliile cele mai mărunte ce compun viața banală a unor oameni simpli, iluștri anonimi care, în fapt, ascund ambiții (cel mai adesea, perfect justificate) de eroi.

Lasa un comentariu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top